“Apara Doamne si pazeste
De sabie, de foc, de cutremure,
De seceta, de foamete, de inundatie
Si de venirea altor neamuri straine asupra noastra!
Da Doamne la toata lumea minte, sanatate si noroc,
Si ajuta familia mea si pe mine!”
Era o rugaciune pe care Bunica ma punea sa o spun in fiecare seara. Erau lucruri pe care nu le intelegeam, dar pe care Bunica le traise.
- Ce inseamna Mamaie “venirea altor neamuri straine asupra noastra?”
- Roaga-te acuma, si iti explic cand ne bagam in pat!
- Dar “foamete” ce este?
- Iti explic acum. Stai sa ma inchin si eu!
- Hai, Mamaie, imi zici?
- Pai, uite, venirea altor neamuri straine asupra noastra insemana, mama, razboi. Cand eram ceva mai marisoara ca tine a inceput al doilea razboi mondial. Pe aicea prin sat pe la noi treceau batalioanele calare. Erau rusii.
Vorbeau pe limba lor, iti puneau pistolul la tampla si iti luau caii din batatura, vitele si toata agoniseala campului. Stateam ascunsi, tineam vacile in casa de frica sa nu le gaseasca…ca daca luau vaca, gata, nu mai aveam ce manca…Uite stii tu cismeaua din vale, de la poarta lu’ Tanti Maria? Ei, acolo, inante era o fantana. De frica rusilor, lumea a ascuns in ea tot ce aveau mai de pret in casa: vase de portelan, cocosei de argint, bijuterii. Si in gradina la noi, in dreptul gutuiului dinspre Petrea a facut Tata Mosu o groapa in care am varat toate vasele din casa si banii. Nimeni nu le-a mai dezgropat vreodata.
Tarziu, incoace, in locurile acelea s-a inaltat o flacara, pesemne din pricina metalelor ingropate.
In vremea aceea culturile erau parjolite si daca aveai un sac de malai erai rege. Facea mama mea cate o mamaliga si ne dadea cu portia ca sa ne ajunga cat mai multa vreme. Tare greu a fost…Doamne fereste sa mai trecem o data prin asa ceva!!!
Ehe, acum lumea inca se plange, dar are ce pune pe masa, totul este sa muncesti cum trebuie pamantul si ai de toate! Uite acum avem cateva randuri de haine…pe vremuri aveam doua camasi: una pe care o foloseam in timpul saptamanii si alta pentru sarbatori. Si alea erau tesute din canepa cultivata de noi. Iar la incaltari, nici nu ne gandeam…Aveam cate o pereche de opinci din piele de porc…
Si adormeam visand la copilaria indepartata a unei fetite blonde care alerga desculta jucand prinselea cu fratii sai, care se bucura cand nu mai auzea suierat de gloante si obuze, care zambea cand vedea soarele rasarind si care invartea hora in camasa alba de canepa si bundita de miel…
“Apara Doamne si pazeste
De sabie, de foc, de cutremure,
De seceta, de foamete, de inundatie
Si de venirea altor neamuri straine asupra noastra!”
8 septembrie 2010
