7. Povestea metodei figurative

Școala de la țară era o clădire simplă, vopsită in var alb, cu doua sali de clasă, străbătute de un hol lung, și o cancelarie, în care obișnuia să funcționeze grădinița. În dreptul cancelariei, era o masă acoperită de un plus roșu pe care stătea tabloul cu stema României (la acea vreme) și o amărâtă de trompetă din alamă de care era prins un steguleț. Deși aveam interdicție clară de a folosi trompeta, toți veneam cu noaptea în cap la școală tocmai pentru a ne încerca plămânii pe ea. Inevitabil, exista cineva care isi lua câte o scatoalca, pentru ca pentru noi noțiunea orei 8.00 nu exista și ne treazeam cu Dna Învățăoare în mijlocul jocului nostru.

Suna clopoțelul, adică clopoțelul adevărat, ăla de face cling-cling...și începeau orele. Învățam la clase simultane: intr-o sală învăța clasa I cu clasa a III-a și intr-alta, clasa a II-a cu clasa a IV-a. Clasa noastră era dotata cu o tablă neagră de lemn și o tabl de sticlă (tabla cea buna). În dreptul tablei de lemn era o soba de teracotă cu care ne încălzeam iarna. Pe peretele din dreapta erau inșirate planșe cu alfabetul si harta României. În spatele clasei era o masă pe care stătea găleata cu apă adusă de dimineață de Nea Marin și o cană cu care beam cu toții. Nu ne puneam problema unor infecții…

În fața clasei, pe mijloc, trona catedra, infășurată intr-o pânză albastră tivită cu auriu. Băncile noastre din lemn aveau pe ele urme de cerneală albastră, iar noi, o mână de oameni (zece la clasa întâi și șapte la clasa a treia) purtam nelipsitele uniforme. Fetele trebuiau musai să poarte cordeluța albă și niște pampoane cât pumnul, doua la numar, prinse ori de codițele împletite ori de cordeluța de plastic.

La ora 8.00, toți ne ridicam in picioare, dădeam un “bună ziua” rasunător apoi cântam cât ne tineau rarunchii “Trei culori cunosc pe lume”, adică imnul țării noastre. Și dupa tot acest ritual, începeau orele. Patru la numar, în fiecarezi. Și în fiecare zi nu lipsea ora de matematică.
- Astăzi, spunea Dna Învățătoare, vom invăța metoda figurativă! Știți voi ce înseamna asta? Vreți să vă arat?

- Daaaa, strigam noi, deți nici acum nu cred că eram interesați vreunul de metoda figurativă de la aritmetică. Gândul nostru tot la trompeta din hol era! Sau la recreația mare, ca să continuam jocul de fotbal început ieri…
Și Doamna Învățătoare se apuca să explice cum niste bucațele de linii drepte și egale ar fi exact numarul de ani pe care îl avea fiul unui venerabil domn într-o problemă din manual, și că dacă mai punem câteva linii din astea drepte și la fel de egale sigur putem afla și vârsta respectivului domn. Într-un final toate liniile drepte se transformau in cifre, și uite-așa domnul avea să aibă 46 de ani si fiul vreo 20.

Mda, de parca pe noi ne interesa cine ce vârstă are? Doar rămasesem în urma cu jocul de “țâca” și schimburile de cartonașe de chibrituri nu erau finalizate, aveam campionat la jucat coarda si elasticul. Uf! Plus că de la atâtea linii drepte si perfect egale te pălea o foame, vai mama ei!
- Gata! Ați înteles? Pentru mâine aveți de rezolvat problemele de la 1 - 4 de la pagina 36 din manual. Sa nu uitați să vă faceți tema!

Pe la 13.00, ajungeam acasă, rupți de foame, sătui de fotbal si cu vagi amintiri de aritmetică si metoda figurativă.
- Hai și manâncă și fă-ți repede temele, spunea Bunica… Hai, fuguța, că mai avem ceva treabă de facut!
Îmi luam scăunelul de lemn lucrat de Mos Furdui, îl puneam in fata unui scaun mai mare, pătrățos, țș mă puneam să scriu temele.
- Mamaie, matale ai auzit de metoda figurativă?
- D’apoi ce mai este si asta maică? Povestește-mi!
- Păi, uite, azi Doamna Învățătoare ne-a tot desenat niste liniute pe tablă, spunând că așa se rezolva problemele prin metoda figurativă!
- Fata mamei, păi problema asta se face așa:….și îmi povestea Bunica cum se rezolva problema si culmea este ca îi dădea și rezultatul corect!
- Nu, Mamaie, nu e bine, că nu am desenat nimic! Unde sunt liniuțele alea drepte?
Și uite-așa nu căzurăm nicidecum la pace, eu si Bunica, pe rezolvarea problemelor la aritmetică, fapt pentru care, până la lăsatul serii Doamna Învățătoare se trezi cu amândouă protap in poarta casei și nu fu chip să scape de noi, până nu reuși să ii explice Bunicii care e treaba cu metoda figurativă.

După mulți ani mi-a venit mie rândul să predau unor școlărei metoda figurativă.
De fiecare dată când le desenam acestora segmentele “egale” pe tablă, îmi venea în cap pățania mea din școala primară.

Un lucru este cert: nu voi putea uita vreodată trucul matematic al metodei figurative.

Mulțumesc, Doamna Invatatoare!

30 august 2010