Azi simt in nari mirosul de spic proaspat secerat. De aici din varful parului se vede toata tarina plina de baloti de paie bine stransi in doua randuri de sfoara colorata. Nu stiu de ce dar pentru noi copii, sforile astea sunt minunate si ne atrag ca un magnet. Mai ales ca pastreaza in ele mirosul de pai uscat, de spic galben, de grau si paine laolalta. Cat dureaza secerisul, gleznele ne stau intepate de paiele ramase in pamant si mai tot timpul le avem sangerande de la alergatul prin miriste, de la trantele si imbrancelile din spatele masinii de treierat si a celei de legat baloti. Facem concurs: cine strange cele mai multe panglici de culori diferite este castigator. E destul de greu, pentru ca, de regula, masina leaga cu acelasi tip de sfoara si zile in sir. Mai tragic este atunci cand masina leaga cu sarma obisnuita. Atunci concursul nostru de strans sfori ia sfarsit si trebuie sa inventam un alt joc.
Cat e ziulica de mare, ne facem de lucru in legea noastra pe langa bunicii si parintii care ajuta la stransul graului. Si ca acestia din urma sa se asigure ca ne tin ocupati si nu gasim alte traznai mai mari de facut, ne pun sa pazim turmele de miei si iezi ramasi acasa pe timpul verii. Dar, de aici din varful parului, se vede toata tarina, si noi ne-am pus in cap sa avem grija de ele de la distanta….
Parul asta este cazemata noastra, locul nostru sacru, postul nostru de comanda. Fiecare dintre noi avem creanga noastra si o cunostem indeaproape pentru ca am vazut-o crescand an de an, stim fiecare crapatura din scoarta care o acopera, fiecare urma de mugur si fiecare fruct e numarat. Dar numai cine ajunge aici, sus, in postul de comanda, vede intreaga spelendoare galbena a tarinei si atinge albastrul cerului, vede crestetul dealului si panglica serpuitoare a raului care imbratiseaza coltul acesta de lume.
Balotii sunt stransi apoi la poalele acestui par. Sunt claditi in sure asa ca pietrele in piramide. Se pun mai multe randuri de baloti jos, pe pamant, apoi deasupra lor altii si altii, pana ajunge sa fie doar un singur rand in varf de tot. Bucuria noastra este si mai mare acum. Ne putem catara pana in varful surii, putem lua cate panglici dorim si putem sa ne facem culcus la etaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu