Nu sunt un simplu calator……Sunt un suflet al locului. Cunosc fiecare piatra, fiecare borta in drum, fiecare cotlon de ulita, fiecare carare ce duce in deal sau la rau (Putna), fiecare muchie de deal, fiecare copac (fie el scorus sau salcam), fiecare petec de prund, fiecare loc in care cresc fragii si capsunii cei mai dulci …..Am in suflet siraguri de amintiri despre satul asta uitat de lume! Am petrecut acolo trei sferturi din viata mea, de cand am facut ochi si pana ce viata m-a departat incet, incet. Stau acum intr-o casa frumoasa, am familia mea si un copil minunat….dar sufletul meu e tot acolo!
Voi, cei care, ca si mine, ati plecat mai departe sau mai aproape, nu va visati in acele locuri? Cand aveti cele mai crunte probleme, nu gandindu-va acolo, va gasiti alinarea?
Cit de adevarat este ceea ce spui!
RăspundețiȘtergereMereu ne gindim la acele locuri, dar mai ales atunci cind avem o "problema".